ASEZAREA GEOGRAFICA: Lacul Rosu si Cheile Bicazului sunt situate în Carpatii Orientali, în masivul Hasmas, la cursul superior al râului Bicaz. Limita vestica a acestei zone este la confluenta pârâului Oii, iar cea estica la confluenta pârâului Surduc cu râul Bicaz. Culmi înalte si împadurite, pereti stâncosi, vai adânci si sate risipite caracterizeaza acest superb peisaj montan.

LACU ROSU: Situat la altitudinea de 990 m, este unul din cele mai atragatoare statiuni climaterice din România. Administrativ apartine de orasul Gheorgheni (jud. Harghita), de la care se afla la 26 km distanta, având o populatie de 101 locuitori(81 români si 20 maghiari).
în al doilea deceniu al secolului nostru a fost cladita prima cabana turistica, apoi începand cu 1931 a fost declarata localitatea statiune climaterica. Astazi numeroase vile, cabane si restaurante stau la dispozitia turistilor, medical statiunea este recomandata mai ales în asteniile nervoase, în surmenajul fizic si intelectual.

CAI DE ACCES: Zona Lacul Rosu si Cheile Bicazului este cea mai accesibila dinspre orasul Gheorgheni. localitate care este situata pe calea ferata Brasov-Deda si pe drumul national 12. Din Gheorgheni, se desfasoara pe o distanta de 26 km drumul national 12/C ce leaga orasul de statiunea Lacu Rosu. Dinspre Moldova, plecând din Piatra Neamt (prin Bicaz) dupa parcurgerea a 57 km, tot pe drumul national 12/C putem atinge statiunea.
Pe cale ferata, dinspre Moldova, putem circula pâna în orasul Bicaz, dupa care accesul spre Lacu Rosu este posibil cu autobuzul. Pe ruta Gheorgheni Piatra-Neamt circula zilnic de doua ori autobuze. Zona este accesibila si din comuna Sîndominic (22 km) prin Poiana Tarcaului si Trei Fântâni, dar nu se recomanda automobilistilor, starea drumului fiind nesatisfacatoare. Dinspre comuna Tulghes, prin Pasul Balaj si satul Telec, de asemenea se poate ajunge la Lacul Rosu, dar drumul este recomandat numai biciclistilor si iubitorilor de drumetie, datorita starii sale necorespunzatoare.

Obiective turistice :

LACU ROSU    

Este un lac de baraj natural, care s-a format în anul 1837. Datorita precipitatiilor atmosferice abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nord-vestica a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecând pe stratul de argila, închizând valea Verescheului, unde au confluenta mai multe pârâuri cu debit semnificativ. Oglinda apei este strapunsa de trunchiurile de brazi, care sunt ramâsitele padurii inundate de lac. Altitudinea luciului apei este 983 m.
Denumirea lacului atât în limba românâ cât si în cea maghiara, provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul) ori de la pârâul Rosu (Verescheu). Astfel în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data în descrierea lui Orban Balazs. Locuri ucigase dupa localnici sunt cele greu accesibile, obositoare. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data în 1773 ca teren al contelui Lazar. deci este mult mai veche decât toponimul de Lacul Ghilcos. Una dintre legendele populare face legatura între „ucigas" si ,,rosu", povestindu-ne ca la prabusirea muntelui respectiv la formarea lacului, a fost înmormântat o turma de oi cu ciobani si câini, timp indelungat apa lacului a fost rosie de la sângele lor. 0 alta legenda ne povesteste ca o frumoasa fata a fost rapita din târg de un haiduc si adusa între stâncile Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui. Duhul a ascultat fata si a ajutat-o sa iasa dintre stânci.. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bâta în stânci, care au început sa prâbuseasca si au îngropat totul din vale închizând si valea.
Dimensiunile initiale ale lacului nu sunt cunoscute, datorita faptului ca unele parti din mal erau inaccesibile. Dimensiunile lacului dupa masuratorile lui Csiki Kâroly (1987) sunt urmatoarele: perimetrul 2830 m, aria 114676 m 2 , volumul apei acumulate: 587503 m3, adâncimea maxima la extremitatea din aval: 9,7 m. Pârâurile ce alimenteaza lacul, aduc 1-1,5 m 3 apa pe secunda în lac. Forma lacului seamana cu litera L si are doua braturi: bratul din Valea Oii având lungimea de 900 m, iar bratul din Valea Suhardului 438 m. Viata lacurilor din pacate este relativ scurta, în aceasta privinta nici Lacul Rosu nu este o exceptie în disparitia lacului, un rol important are colmatarea bazinului lacului cu aluviuni. Cu ocazia ploilor torentiale, mari cantitâti de aluviuni ajung în lac. Lacul este alimentat de 4 pârâie mari: Verescheul, Licosul, Suhardul si Valea bii si înca 12 cursuri de apa temporare.
In amonte de Lacul Rosu se mai afla doua bazine artificiale, prevazute cu deversor de beton având destinatia de a împiedica colmatarea lacului cu aluviuni. Cel mai mare se afla pe pârâul Verescheu (Rosu), iar cel mai mic pe valea pârâului Oii.

Piatra Altarului este masivul stâncos cel mai impunator al Cheilor Bicazului. Cu înaltimea lui de 1154 m, este mai mic fata de vârfurile din jur, dar este frumos si atragator.
Primii cuceritori ai acestui turn de calcar, au fost alpinistii brasoveni Csallner Ervin si Goldschmidt Waldemar la 08. septembrie 1934. Primul care a urcat pe turnul Bardosului fara echipament de alpinist în port popular a fost Keresztes Zoltan din Joseni, faptul caruia este legendar si astazi.

In anii comunismului o stea rosie cu diametrul de 7 m a fost expusa pe Piatra Altarului, dar în 1990 a fost schimbata cu semnul crestinismului-cu cruce

Cheile Bicazulul. Situat în valea râului Bicaz, este cel mai cunoscut si cel mai atragator defileu al Carpatilor Orientali, care strabate dinspre sud-vest spre nord-est muntii alcâtuiti din depozitele calcaroase ce s-au depus în marile triasice si jurasice. in masivul calcaros s-au format pesteri.doline si avenuri. Defileul este de origjne tectonica, numele sau si-a capalat de la râul Bicaz. având o lungime de 5 km. Astazi este cunoscut si sub numele de "paradisul alpinistilor".
în aval de Serpentina Mare, Piatra Poienii si Muntele Bardos se apropie doar la câtiva metri. Acest loc se numeste Poarta ladului dupa care mai jos urmeaza locul numit Pridvorul ladului. Apoi cheile se largesc, pâna la stâncile Turnului Negru. De aici porneste poteca câtre Pestera Neagra care are intrarea de 15 m înaitime si 3 m latime. De la intrare în pestera zarim falnicul turn al Pietrii Altarului. Pestera dupa 25 de m se strâmteaza, iar dupa înca 10 m se termina.
Inainte de varsarea Bicajelului în Bicaz se afla un pod neterminat, care se numeste Podul Ungurilor, început în anii 1940. Initial. podul a fost proiectat pentru ocolirea partii cele mai periculoase a cheilor, Gâtul ladului, dar nu s-a putut termina din cauza razboiului. in stânga podului, se inalta Peretele Bardosului cu Santinela de la Gâtul ladului. De la vârsarea pârâului Bicajel începe cea mai spectaculoasâ zona a cheilor cu 0 lungime de 800 m, Gâtul ladului, care se strecoara între Piatra Surducului si Peretele Bardosului.Spre capatul aval al Gâtului ladului se afla un pod pe valea Bicazului, deasupra caruia se deschide Pestera Cascadei. Pestera are o lungime de 69 m, asa de strâmta încât se viziteaza numai târâs. in dreapta podului gasim cel mai mare izvor carstic al cheilor, Izvorul Maria, la care ne conduce o carare.Peste drum, pârâul Bardos coboara de sus într-o rigola strâmta. De aici valea se largeste treptat, si în aval întâlnim numai paduri foioase. Cu 2,5 km mai jos, se desfasoara pe directia nord-sud, spectaculoasa creasta a Munticelului, care începând din 1971 este declarata zona ocrotitâ pe o întindere de 90 hectare.
Cheile Bicajelului. Afluentul cel mai important al Bicazului din zona, este Bicâjelul, care se formeaza sub Poiana Tarcaului, si are o lungime de 20 km. La capatul aval al pârâului cca.2 km parcurge pârâul o zona de chei similar cu Cheile Bicazului. La 500 m de la confluenta Bicajelului cu Bicazul, putem admira numeroase mici cascade pe care le parcurge zgomotos apa pârâului. Cea mai frumoasa si salbatica zona a acestei chei se afla între Fagetul Ciucului (Cichibiuc) si Piatra Surducelului de la care în amonte parcurge Bicajelul lin, zona satului rasfirat cu acelasi nume. Cu mai mult de 3 km în amonte de la Cheile Bicâjelului mai sunt doua chei mai mici:
Primul se numeste Cheile Duruitoarei sau La Cascada, cu lungimea de 400 m, iar al doilea se afla pe drumul ce leaga Lacu Rosu cu Trei Fântâni si se numeste La Bechet, având o lungime de 350 m. Cheile Dururtoarei are de asemenea mici cascade. '
Cheile Laposului. Afluent de stânga al Bicazului este pârâul Lapos, care de asemenea parcurge o zona stâncoasa deo sebi t de frumoasa. Sub Piatra Altarului valea Laposului se strâmteazâ, având un sir de mici cascade. Ceea mai spectaculoasa parte din aceste chei este însa partea dintre Cusma Laposului si Piatra Altarului. Lungimea totala a cheilor este de 1800 m, ceea mai mare cascada are înaltimea de 25 m.
Cheile Sugaului. in partea superioara a satului Bicaz Chei, în Suteni, în avalul vaii Sugaului se desfasoara Cheile Sugaului- 0 zona stâncoasa deo sebi t de frumoasa, sub forma de canion, cu o lungime de 350 m pe care se afla un sir de cascade. Pâna la construirea drumului lorestier pe valea Sugaului. zona locuita din Bârnadu a fost accesibila numai prin chei. Pentru a facilita accesul. localnicii au construit pod în chei, pe bârne transversale care a fost o capodopera a tehnicii populare. Peste drum de la Cheile Sugaului, se aflâ Stânca lui Stan, formatiune stâncoasa îngustâ, care a ramas în urma exploziilor efectuate cu ocazia deschiderii carierei de calcar, din Muntele Surducului.
Pestera Munticelu (Ghiocelul). Este situat pe teritoriul comunei Bicaz Chei, la 8 km. de Lacu Rosu, pe partea stânga a râului Bicaz. Este format din doua sali; dar nu este înca iluminata. Fara ghid poate fi parcursa în 30 de minute. Pestera este rezervatie naturala, unde putem admira frumoase stalagmite si stalagtite. Din pacate, în ultima vreme vizitatorii au facut multe pagube în pestera.

POSIBILITATI DE PRACTICARE A SCHIULUI ALPIN   

Trei pârtii de schi se afla în raza statiunii Lacu Rosu: una pe versantul estic a Suhardului Mare, cu o lungime de 2000 m, fara teleschi, a doua denumita Pârtia Raza Soarelui, în spatele hotelului (vilei) cu acelasi nume, având o lungime de 250 m.
Pentru schi fond zona ideala, gasim spre Trei Fântâni, excursiile pe schiuri sunt posibile aproape în toata zona . Pentru practicarea sportului alb gasim în zona zapada în perioada decembrie-martie.
ALTE SPORTURI
Pe malul estic al Lacului Rosu. la debarcader, stau la dispozitia turistilor 15-20 de barci cu vâsle. in sezon estival, în general în perioada mai- septembrie se pot închiria barci.

In curtea hotelului Raza Soarelui se afla o popicarie pentru iubitorii acestui sport.

CONSTITUTIA GEOLOGICA

Hasmasul Mare împreuna cu Cheile Bicazului si împrejurimile acestuia, fac parte din zona mediana a celor trei structuri geologice principale ale Carpatilor Orientali. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de zona cristalino-mezozoica, care este asezata pe roci puternic metamorfozate formate în era precambiana. Pe sisturile cristaline stravechi s-a depus un întreg pachet de depozite mezozoice marine, al carui volum gigantic este constituit din calcare si dolomite triasice jurasice si cretacice.
Pornind pe versantul drept al râului Bicaz, prima cupola importanta pe care o întâlnjm este muntele Ghilcos (Ucigasul). Sâmburele acestuia format din sisturi cristaline este acoperit de calcare gresoase rosii jurasice.urmate de calcare dolomitice si dolomite cenusii, cu intercalatii de jaspuri.Jntreaga calota calcaroasa, este acoperita cu conglomerate si marne. in aval.vârful Fâgetul Ciucului, si versantul stâng al pârâului Bicajel, sunt (ormate de asemenea din depozite jurasice , identice cu cele întâlnite pe muntele Ghilcos. Versantul drept al Bicajelului este format însa în întregime din bancurile groase ale calcarelor dolomitice cretacice.
Pe partea stânga a râului BicazJurasicul este reprezentat de calcare gresoase rosii care apar pe versantul vestic al lacului, sub forma de un colt stâncos proeminent. in aval de Lacul Rosu, pe partea stânga.nu mai apar calcarele rosii, în locul lor apar depozitele jurasicului mediu (dogger) reprezentate prin gresii calcaroase si de acele calcare alb-cenusii care constituiesc peretii imensi ale Suhardulul Mic, Suhardul Mare si culmea Cupasului.Mareata piramida de la confluenta pârâului Lapos cu râul Bicaz-Piatra Altarului este formata din calcare cretacice.
La capatul terminus al Cheilor Bicazului începând aproximativ de la pârâul Bardos,pe ambete maluri ale Bicazului apar conglomeratele cretacice.
La est de Lacul Rosu.în zona satului Trei Fântâni, flisul gresos al cretacicului ocupa locul zonei cristalino-mezozoice, care a dominat pâna aici întreaga regiune a Hasmasului-
Schema simplificata a structurii geologice din zona descrisa este:pornind transversal prin ea se pot identifica depozitele triasice, urmate de cele jurasice si cretacice, care datorita unor miscari de orogenezâ vest-est s-au asezat partial unul peste celalalt.

CLIMA   

Este caracteristica zonelor carpatice.ierni lungi si geroase, veri scurte si relativ calde. Fara îndoiala, Masivul Hasmas este una din cele mai reci zone ale României si a meleagurilor carpato-dunarene unde iarna dureaza aproape 5 luni, si mercurul termometrelor coboara des sub -20 °C. Climatul este ceva mai cald la capatul aval al Cheilor Bicazului, ceea ce este confirmat si de prezenta padurilor foioase. Acumularile de aer rece sunt însotite uneori de ceturi, care se risipesc odata cu râsaritul soarelui. când briza djn vale pune masele de aer în miscare. dirijându-le catre creste. Numarul zilelor cu înghet depaseste 160 zile/anJar temperatura medie anuala se situeaza între 8-9,5 °C iar temperatura medie a verii este cca. 18,5 °C.
Durata de stralucire a soarelui este de 1800-1900 ore pe an. Precipitatiile atmosferice sunt mai dese primavara si vara,cantitatile medii anuale sunt cca. 800 mm.
In statiunea Lacu Rosu peste 86 de zile anual, solul este acoperit de zapada.
Miscarea aerului este mai intensa însâ pe crestele ce îl înconjoara. Viteza medie a vânturilor este 5-10 m/s, dar vitezele maxime pot depasi 40-45 m/s.

FAUNA  

Fauna cunoaste în regiune o bogatie deo sebi ta; sunt multe specii de animale rare si ocrotite. Dintre mamiferele mari cele mai raspândite sunt: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), caprioara (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scropha), pisica salbatica (Felis Silvestris), râsul (Felis lynx), capra neagra (Rupicapra rupicapra) etc.
Specii de pâsari; alunarul (Nucifraga casyocatactes), cocosul de munte (Tetrao urogallus), uliul pasarar (Accipiter nisus), mierla (Turdus merula)si corbul (Corvus corax).
Dintre rozatoare: iepurele (Lepus timidus) este cel mai raspândit.
Dintre lepidoptere remarcam: fluturele Apollo (Parnassius Apollo Transsylvanicus) si Palacochrysophanus hippothoe Linne.în Lacul Rosu si în celelalte doua bazine artificiale traiesc în mare numar pastravi de munte (Salmo trutta fario) si pastravi de lac (Salmo lacustris).

VEGETATIA

Zonele împadurite din regiune sunt dominate de rasinoase si câteva specii de foioase. Cele mai raspândite specii sunt: molidul (Picea exelsa), bradul alb (Abies alba), zada (Larix decidua), pinul (Pinus silvestris), jneapanul(Pinus mugo turra), tisa (Taxus baccata), fagul (Fagus silvatica) si artarul (Acer pseudoplatanus).
Pe pasunile si fânetele montane cel mai des întâlnim: paisul (Festuca rubra v. fallax), taposica (Nardus stricta), alunul (Corylus avel), tulichina (Daphne cneorum),papucul doamnei (Cypripedium calceofus), bulbuci (Trolljus europaeus)sângele voinicului (Nigritella rubra) si ghintura galbena (Gentiana lutea).
In crapaturile stâncilor întâlnim si „bijuteria crestelor alpine:,, floarea de colt (Leontopodium alpinum).
Alte plante rare si ocrotite în zona sunt:opaita lui Zawadski (Melandrium zawadskii), mieriuta (Minuartia laricifolia) si Sempervivum simonkainum.
Pentru culegatorii de ciuperci comestibile zona studiata este un veritabil paradis; primavara se pot colecta:
zbârciogul (Morchella escullenta), ciuperca de câmp (Agaricus arvensis), pâinisoarea (Russula cyanoxantha), vinetica (Russula vesca) si bureti galbiori (Cantharellus cibarius).
Vara gasim:pufulete (Langermannia gigantea),buretele serpesc (Macrolepiota procera), râscovul (Lactarius detterimus), hribul (Boletus aestivalis), si creasta cocosului (barba caprei)(Ramaria flava).
Toamna întâlnim: ghebele (Armillariella mellea), si gogoasele (Lycoperdon pyriforme).